F.A.Q.

Diferențierea predarii presupune personalizarea și individualizarea procesului educațional în funcție de particularitățile elevului. Diferențierea aceasta provine din necesitatea de a răspunde eficient și în concordanță cu nevoile elevilor. Cu toții suntem unici și niciunul dintre noi nu învață la fel, de aceea profesorul are datoria să își cunoască elevii și să îi ajute în demersul lor educațional.

În programul pentru copiii supradotați, dezvoltat de Kentucky Association for Gifted Children (Asociația pentru educația copiilor supradotați Kentucky), diferențierea este definită ca fiind “metoda prin care educatorii realizează o corespondență specifică și planificată între abilități, interese, nevoi și cerințele curriculumului în ceea ce privește oportunitatea de a îmbogăți și accelera procesul educațional.” Altfel spus, diferențierea apare atât la nivel de curriculum, de conținut, cât și la nivel de abordare a acestuia. Copii sunt unici, învață în ritm diferit, au abilități și nevoi diferite și de aceea este nevoie și de o abordare diferită. Profesorul își adaptează obiectivele, tehnicile de lucru, conținutul materiei, activitățile, metodele de evaluare, chiar și mediul de lucru pentru a putea asigura condițiile necesare obținerii celor mai bune rezultate.

Personalizarea învățământului presupune modificarea obiectivelor în funcție de modul de funcționare propriu al elevului, astfel, în funcție de competențe, de centrele de interes, motivațiile și potențialul fiecăruia acestea pot fi ajustate sau accelerate.

Individualizarea se referă la setul de strategii de instruire care urmăresc să asigure că elevii ating aceleași scopuri de învățare, cu diferite ritmuri, la momente diferite și diferite moduri de a gândi despre stilurile cognitive.

Conform cu viziunea mai multor instituții care se ocupă cu elaborarea de programe pentru copii supradotați, precum Institutul Davidson sau Kentucky Association for Gifted Children (Asociația pentru educația copiilor supradotați Kentucky), “acceleration” (proces de accelerare) este o strategie care permite elevilor să parcurgă într-un ritm mai alert față de media normală o dimensiune a procesului educațional.

Există mai multe tipuri de “acceleration”: avansarea în materie (Subject acceleration), în care elevul ajunge la un nivel superior la una sau mai multe discipline de studiu, în timp ce la celelalte discipline își păstrează nivelul pentru vârsta pe care o are. O altă formă de accelerare este trecerea peste o clasă (Grade skipping), prin care elevul poate trece peste o clasă și ajunge direct într-o clasă superioară fără a mai parcurge materiile care corespund clasei peste care a sărit. În legătură directă cu această formă este și admiterea precoce la școală, prin care copiii cu vârste de 4-5 ani intră în învățământul primar. O altă formă este și parcurgerea a doi ani într-unul singur (telescoping) fie la o singură disciplină, fie pentru întreaga materie asociată unei clase.

Toate aceste forme de accelerare a învățării vin ca o reacție naturală la progresul pe care copiii îl înregistrează în demersul lor educațional. Accelerarea nu se poate impune, pentru că eficiența sa e dată de capacitățile intelectuale ale copilului, dar și de motivația lui. Educatorul sau părintele observă particularitățile copilului și numai după ce se stabilește că este nevoie de o restructurare a nivelului și complexității curriculumului care să se plieze pe nevoile lui individuale, numai atunci se decide introducerea unui ritm mai alert.

Ariile de studiu și disciplinele pe care elevii TIS le studiază se bazează pe un curriculum-ul integrat, transdisciplinar și internațional, mai exact pe Curriculum Național și Common Core State Standards, SUA.

Noi considerăm că este un număr care beneficiază de multe avantaje. Acest lucru este dovedit atât din experiența proprie, cât și de cercetările de specialitate.

Nu există un număr ideal, unele studii vorbesc despre 12 elevi, organizația NEA (National Education Association), care susține specialiștii în educație din Statele Unite, propune numărul de 15 ca fiind optim.

Accentul nu ar trebui să se pună atât de mult pe număr, cât pe eficiența lucrului în clasele cu dimensiuni reduse. Rezultatele cercetărilor au arătat că elevii care provin din clasele cu număr redus obțin rezultate la teste mult mai bune decât cei care provin din clase cu număr mare de elevi. Acest lucru este susținut de faptul că profesorul acordă mai mult timp fiecăruia, îl observă și verifică cu mai multă atenție, ceea ce permite ca actul educațional să fie mai calitativ și, implicit, rezultatele elevilor să fie mai bune. Elevii au oportunitatea de implicare mult mai mare, se pot exprima mult mai liber și pot face schimb de idei mult mai ușor. Colectivul mic oferă ocazia de a crea o comunitate, cu relații mai strânse. Toate acestea ne fac să realizăm că numărul mic de elevi este un mod eficient prin care principiile din filosofia noastră educațională să fie asimilate.