School should not be about educating children for society here and now. When this is no longer the case, when and who will educate them for the times to come?
Let's teach children to think and adapt now. Adaptability is about creativity, critical thinking, freedom of opportunity, differentiation and individualization, and the current challenge shows that the Romanian education system has not been able to adapt to the crisis situation. If this is what the system looks like, what is its fruit (today's student) like?
Romanian school during COVID-19
The closure of schools as a result of the COVID-19 pandemic generated a series of adaptive measures that allowed schooling to continue. The framework created facilitates distance education, but currently fails to provide sufficient procedures, resources and methods through which the quality of the educational act can be guaranteed. The truth is that, in Romanian education, equal opportunities to education are not guaranteed even in normal times, when schools are open, let alone in times of crisis. The differences in the skills acquired by those in urban and rural areas are great, and the differences in learning conditions are huge. Some have toilets with sensors and digitally-controlled lights, others have toilets in the yard and wash with water from a bucket.
The inequality of educational opportunities is accentuated by this pandemic. The TV, the internet, the telephone and the laptop are the only tools that can be used to provide education in Romania during the pandemic. In Romania, 500,000 pupils do not have access to the internet and over 100,000 pupils do not have access to television [1]Another element that increases the inequality of educational opportunities is the confused position of the Ministry of Education regarding teaching methods, teachers' or pupils' obligations, the modification of the framework curriculum and the creation of learning meta-objectives during the pandemic crisis. According to the Ministry of Education, home schooling is a recommendation, not an obligation. The same approach exists for teaching methods, the curriculum framework, changing learning objectives and so on.
The education system is not prepared to provide the framework for effective and qualitative distance learning, the pace and quality of classroom learning being far superior to that in times of crisis. No country can fully guarantee the same quality of education in times of pandemic as in times of normality. However, those countries that already have regulated distance learning are far better able to meet the challenges. In the US, distance learning is a measure that aims to contribute to the goal of equal opportunities in education. The diversity of social, living, health and other conditions requires an equally diverse approach to schooling methods, a diversity that meets any kind of crisis - national or global.
Romanian education solutions during the pandemic
"Recommend, don't force" - this circumspect approach by the Ministry of Education gives schools and teachers freedom to adopt different measures. Some schools use online e-learning platforms, others use applications that provide the framework for video conferencing, such as Zoom or the Google classroom educational platform and so on. Even within these methods, the tools are different. Some teachers video or audio record themselves explaining new content, others meet virtually via video conferencing and thus allow direct interaction; some create tutorials, thus explaining new content, while others just send children the tasks for each day and the tests against which their knowledge is checked. There is also the category of those who do none of the above. While some pupils continue to learn from home, others are losing more and more every day.
Parents play an equally important role as teachers. The act of education cannot be achieved in this day and age without significant parental input. When learning at home, a number of extrinsic motivations (competition, collaboration, play, etc.) on which the learner previously depended disappear; the learner is subject to emotional changes through isolation and the unknown which tend to depress him or her; there is also a lack of the skills needed for distance learning, as children are not used to learning on their own. All these are barriers to learning. Education is not primarily about acquiring knowledge, but rather about forming a system of thinking and living, which can only be achieved through relationship, modelling and guidance. This is why the success of homeschooling [2], unschooling [3], roadschooling [4] and of distance learning depends on the continuous presence of a parent with the role of pedagogue.
Cel mai mare impediment al reușitei unei astfel de învăţări la distanţă este lipsa metodelor de predare și a manualelor adecvate acestui tip de învăţământ.
În cadrul acesta dispare posibilitatea ca profesorul să fie în centrul actului educaţional. Predarea frontală și colectivă își pierde pârghiile reușitei. Manualele deductive sunt construite ca instrument de predare, nu ca unul de învăţare. Învăţarea la distanţă necesită niște manuale cu o abordare inductivă, care să permită învăţarea prin descoperire proprie, în care predarea are rolul de a asista copilul în actul învăţării. Lipsa unui astfel de sistem educaţional la distanţă în vreme de normalitate a augmentat criza educaţională creată de pandemie.
În cazul de faţă, profesorii și părinţii ar trebui să se ocupe mai mult de consolidarea conţinuturilor deja asimilate, de dezvoltarea abilităţilor cognitive prin joacă și a celor de socializare ale copiilor prin instrumentele online pe care le avem la dispoziţie, prin teme educative. Presarea profesorilor, a părinţilor și a elevilor spre continuarea ritmului educaţional în vederea atingerii obiectivelor impuse de programa educaţională românească nu face altceva decât să adâncească pe plan psihic criza pandemică.
Obligativitatea școlii de acasă fără oferirea instrumentelor și metodelor necesare ar duce la o repulsie direcţionată înspre actul educaţional. S-ar înlătura bucuria descoperirii și dorinţa, deja mult diminuată, a performării. Acum este perioada cea mai prielnică descoperirii unor noi pasiuni și a hrănirii domeniilor de interes pentru copii. Cel mai util mod de învăţare în această perioadă este abordarea hobbyurilor și a domeniilor în care copilul, învăţând, are percepţia jocului.
Deși este încadrată în legea învăţământului românesc, învăţarea la distanţă nu se poate realiza decât în cazuri excepţionale: dacă elevul este cu handicap și nu poate să participe la o școală publică sau dacă un elev român este pe teritoriul unei alte ţări și își dorește să înveţe în cadrul școlii românești. Din păcate, aceste excepţii nu au fost suficiente pentru a determina Ministerul Educaţiei să creeze metode de predare și instrumente prin care calitatea actului educaţional al acestui tip de învăţare să fie facilitată.
Nu toţi părinţii percep criza învăţământului românesc
Nu toţi elevii români resimt criza educaţională cauzată de pandemia de COVID-19. În România sunt circa 500 de copii care sunt înscriși în sistemul homeschooling și alţii care frecventează școli internaţionale cu metode de învăţare asistate și cu manuale care permit o astfel de învăţare individualizată, diferenţiată și inductivă. Cluj Study Center, Transylvania International School, din Brașov, sau școlile de sub tutela A.C.E – Accelerated Christian Education – sunt câteva dintre acestea. Toate folosesc principiul învăţării combinate, în care procesul educaţional cuprinde metode consacrate educaţiei online, metode de predare diferenţiate, învăţare inductivă și folosesc manuale care permit stilul acesta de învăţare.
Soluţii funcţionale în alte ţări
Criza generată de COVID-19 poziţionează școala românească într-o ipostază a reevaluării forţate a valorilor și metodelor ei de exprimare. Dacă până acum unele modele educaţionale funcţionale în alte ţări sau chiar continente nu au fost implementate în România, această restartare impusă a învăţământului românesc aduce în actualitate subiecte precum învăţământul la distanţă, școala online, unschoolingul și homeschoolingul.
Școala online și învăţământul la distanţă
În funcţie de perioada și ţara de referinţă, învăţarea online și învăţarea la distanţă au definiţii diferite și, mai mult sau mai puţin, complementare. În Statele Unite ale Americii există în momentul de faţă o multitudine de sinonime ale conceptului de învăţare la distanţă: educaţie la distanţă, învăţare prin corespondenţă, e-learning, învăţare online, educaţie online, învăţare virtuală [5] etc. În Europa este folosită adesea sintagma open learning, dar și în cazul acesta sintagma educaţie online îi cuprinde majoritatea semnificaţiilor.
În același timp, sunt studii care consideră învăţarea la distanţă doar o ramură a învăţării online, ușor diferită prin faptul că include și anumite workshopuri/ateliere sau cursuri de vară la care studenţii/elevii pot participa [6]. Pe de altă parte, există cercetători care vorbesc despre învăţarea online ca un instrument din ce în ce mai folosit în școlile tradiţionale, pentru diversificarea predării [7]. Indiferent de nuanţele date acestor două sintagme, poziţionarea învăţământului românesc în raport cu învăţarea online/la distanţă și lipsa consensului internaţional în ceea ce privește definirea lor ne permit să îi socotim termeni interschimbabili.
Conform unei statistici realizate de Centrul Naţional de Statistici privind Educaţia, din cadrul Departamentului de Educaţie, în SUA, dintr-un total de 19.765.598 de persoane, 6.651.536 învaţă la distanţă [8]. Pe baza acestui studiu, cofondatorul revistei Inside Higher Ed reliefează trendul ascendent al învăţământului la distanţă, în contrast cu trendul descendent al învăţării tradiţionale. [9]
Oportunităţi ale învăţământului online:
Flexibilitatea – Tipul acesta de învăţare îi permite elevului să înveţe în locuri diferite, în perioade de timp diferite, în moduri diferite și având conţinuturi personalizate. Învăţarea diferenţiată și individualizată poate fi realizată cu cea mai mare ușurinţă.
Formează spiritul independent și proactiv – Copilul este provocat să cerceteze și să-și lărgească sfera cunoașterii și analizei.
Transculturalitatea – Prin intermediul învăţării la distanţă se pun la dispoziţia elevului platforme online prin care acesta poate comunica cu persoane din culturi diferite. Poate deveni o fereastră spre multiculturalitate.
Conţinuturile video/predarea pot fi urmărite de mai multe ori, ceea ce facilitează înţelegerea și însușirea conţinuturilor, a competenţelor și aptitudinilor la fiecare etapă. În felul acesta pot fi prevenite golurile din învăţare.
Varietatea în programe și cursuri este o altă consecinţă naturală a învăţării online.
Învăţarea online este accesibilă pentru oricine, indiferent de statutul social, de vârstă, ocupaţie sau de poziţionarea geografică. Permite școlarizarea în timp ce un student poate fi angajat pentru a-și câștiga existenţa.
Tipul acesta de învăţare presupune costuri mai mici.
Învăţarea la distanţă Riscurile învăţământului online:, precum cele tehnice, de operare pe calculator, programare, comunicare etc.
Riscurile învăţământului online:
Poate facilita frauda intelectuală. În unele situaţii, examinarea nu poate fi foarte obiectivă. Unele proiecte sau chiar examene pot fi realizate sau influenţate de terţe persoane.
Teoretizarea în defavoarea practicii – Lipsa modelului din proximitatea elevului poate face ca unele discipline practice să fie aproape imposibil de însușit la același nivel ca în cazul învăţării tradiţionale.
Izolarea și singurătatea – Dacă nu se creează contexte alternative în care elevul să socializeze, tipul acesta de învăţare poate duce la sentimente de însingurare și izolare.
Acreditare și performanţă – Pentru că învăţarea la distanţă este un concept educaţional mai nou decât cel al învăţământului public și mai puţin dezvoltat, devine important să se verifice acreditarea școlii și calitatea actului educaţional.
Distragerea atenţiei – Spaţiul și mijloacele de învăţare la distanţă pot să-i distragă atenţia elevului de la procesul învăţării. Internetul și lipsa disciplinei unei clase supravegheate de profesor pot cauza această barieră. Învăţarea la distanţă necesită un management al timpului mai riguros.
Tehnologia. Învăţarea la distanţă necesită cumpărarea unui laptop și deprinderea anumitor competenţe de operare pe calculator.
Homeschoolingul
Sistemele homeschooling și unschooling pot fi încadrate în același concept al învăţării online sau la distanţă. Diferenţa dintre cele două constă în primul rând în libertatea și independenţa pe care le capătă părintele. Homeschoolingul încadrează copilul într-un sistem-cadru care oferă, în cele mai multe cazuri, programă și manuale prin care copilului i se direcţionează actul educaţional spre dobândirea unor cunoștinţe, competenţe și aptitudini generale, care permit recunoașterea studiilor și acreditarea școlii-umbrelă. Flexibilitate acestui sistem este mult superioară flexibilităţii pe care o are curriculumul naţional românesc.
În ciuda temerilor Ministerului Educaţiei din România cu privire la acest sistem educaţional și în ciuda rezervelor faţă de calitatea și rezultatele sistemului homeschooling, rezultatele la testele SAT sau ACT [10] ale copiilor educaţi în acest sistem sunt peste medie, iar la testele academice standard din SUA școlile de acasă obţin cu 15 până la 30 de procente mai mult decât elevii de la școlile publice.
Învăţarea combinată
Memorandumul pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii conchide că „îmbunătăţirea învăţării pe tot parcursul vieţii este necesară pentru o tranziţie de succes către o societate și economie întemeiată pe cunoașteri” [11]. Acesta are potenţialul de a deveni principiul fundamental al reformării învăţământului românesc. Este la fel de relevant precum este în domeniul inovării, al forţei de muncă, în domeniul legăturilor sociale și al evoluţiei societăţii. Aplicarea soluţiilor tehnologice moderne și a metodelor moderne de învăţare constituie două dintre cele mai bune soluţii care duc la echiparea elevilor cu acele competenţe favorabile învăţării continue. Învăţământul românesc are nevoie să includă mai mult învăţarea online, folosirea tehnologiei moderne și a metodelor individualizate și diferenţiate de învăţare.
Soluţia: diversitate și alternative educaţionale acreditate
Evoluţia societăţii de astăzi, adesea influenţată de crizele pe care le întâmpinăm, ne impune o dezvoltare a competenţelor de adaptare. Aceeași nevoie o au sistemele în care trăim și, în cazul de faţă, învăţământul românesc. Suntem diferiţi unii de alţii, nevoile noastre sunt diferite, felul de învăţare este diferit și situaţiile de viaţă se modifică adesea. Criza provocată de COVID-19 ne-a prins nepregătiţi pe plan educaţional. Avem nevoie de alternative acreditate de Ministerul Educaţiei, care să ofere soluţii reale atât nevoilor diferite ale oamenilor, cât și situaţiilor de viaţă ce se modifică din ce în ce mai des.
Mai important decât să identificăm cel mai performant sistem educaţional este să creăm alternative diverse și acreditate pentru elevi și pentru situaţiile diferite în care ar putea fi. Decât să ne temem de inovaţie în ceea ce privește sistemele moderne de învăţământ, mai bine am căuta instrumente prin care să verificăm, să impunem și să garantăm un standard înalt al calităţii actului educaţional, indiferent de sistem. Întrebarea nu este care e cel mai bun sistem educaţional, ci care este cel mai potrivit sistem educaţional pentru mine.
NOTES
[1] «Elevii sunt, oficial, în vacanţă. Cum s-au desfășurat cursurile în perioada epidemiei de Covid-19», Știrile ProTV, 5 apr. 2020, https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/elevii-sunt-oficial-in-vacanta-cum-s-au-desfasurat-cursurile-in-perioada-epidemiei-de-covid-19.html
[2] „Educarea formală a copilului în mediul familial, în care părintele sau tutorele are rol de pedagog.”
[3] „Educarea nestructurată, de acasă, având la bază pasiunile copilului; neșcolarizare, cu sensul de absenţă a unui sistem educaţional formal.”
[4] „Homeschoolingul realizat prin călătorii, cel mai adesea în rulote.”
[5]„«What is Distance Higher Education?», GetEducated, https://www.geteducated.com/distance-education-guide/25-what-is-distance-higher-education/.”
[6] „ «What’s the difference between Online and Distance Learning?», Stafford, 22 ian. 2020, https://www.staffordglobal.org/articles-and-blogs/whats-the-difference-between-online-and-distance-learning/.”
[7] „Bri Stauffer, «Online Learning vs. Distance Learning», Applied education systems, 2 apr. 2020, https://www.aeseducation.com/blog/2013/09/difference-between-online-learning-and-distance-learning.”
[8] „FAST FACTS: Distance Learning, National Center for Education Statistics, https://nces.ed.gov/fastfacts/display.asp?id=80.”
[9] „Doug Lederman, «Online Education Ascends», Inside Higher ED, 7 nov. 2018, https://www.insidehighered.com/digital-learning/article/2018/11/07/new-data-online-enrollments-grow-and-share-overall-enrollment.”
[10] „Cele mai larg răspândite și recunoscute teste din SUA folosite pentru admitere în învăţământul universitar.”
[11] „A Memorandum on Lifelong Learning, Commision of the European Cummunities, Bruxelles, 30 oct. 2000, https://arhiv.acs.si/dokumenti/Memorandum_on_Lifelong_Learning.pdf.”
