Educatia in familie

De ce școala nu poate suplini educația din familie

În fiecare an, pe 5 octombrie, se celebrează Ziua Mondială a Educației. Este un moment potrivit pentru a privi realist spre rolul școlii, al familiei și al societății în educația copiilor noștri.

Educația nu este o misiune singulară. Este o alianță între școală și familie, iar cercetările la nivel mondial o confirmă fără echivoc: oricât de bun ar fi sistemul de învățământ și oricât de pregătiți ar fi profesorii, școala nu poate suplini lipsa educației din familie. [1]

Învățământul românesc

România are, negreșit, profesori dedicați și elevi talentați, dar sistemul în ansamblu se confruntă cu probleme cronice, confirmate de rapoartele OCDE [2], UNESCO și de specialiști români în educație:

• Subfinanțare și infrastructură precară. Educația românească primește în continuare sub 4% din PIB, față de o medie europeană mai ridicată; subfinanțarea se reflectă în dotări, servicii de sprijin și formare continuă. [3], [4]
• Rezultate academice îngrijorătoare. Aproape jumătate dintre elevii români de 15 ani nu ating nivelul minim de competență la citire, matematică și științe. [5]
• Abandon școlar ridicat. Rata părăsirii timpurii a școlii se menține printre cele mai mari din Uniunea Europeană, copiii din medii vulnerabile fiind cei mai expuși. [6]
• Inechități profunde între urban și rural. Diferențele de acces la profesori calificați, transport și resurse educaționale generează decalaje consistente de performanță. [7]
• Criza de profesori. Statutul, salarizarea și îmbătrânirea corpului didactic alimentează deficitul de cadre calificate, inclusiv în școlile performante. [3], [7]
• Un sistem care inhibă gândirea creativă. România se află în coada Europei la gândire creativă. [8] Ovidiu Pânișoară, directorul Departamentului de Formare a Profesorilor de la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, de la Universitatea din București, atrage atenția că nu elevii sunt lipsiți de imaginație, ci modul de evaluare descurajează inițiativa: elevii sunt antrenați să reproducă, nu să creeze.
În timp ce peste 60% dintre meseriile viitorului nu au fost încă inventate, școala românească rămâne centrată pe memorare și standardizare excesivă.

„Dacă mediul pe care îl furnizăm este unul reproductiv, elevii se vor ralia acestei maniere necreative. Creativitatea nu dispare, dar se atrofiază într-un sistem care o penalizează.” [9]

• Lipsa unei viziuni coerente amplifică problema: reformele sunt fragmentare, reactive, fără un principiu unificator; schimbăm planuri, nu profilul absolventului urmărit.
Aceste constatări arată că problemele școlii românești nu țin doar de resurse, ci mai ales de filosofia educațională: ce și cum alegem să cultivăm — obediență sau gândire liberă, competiție sterilă sau curiozitate autentică.

.

Rolul școlii și al profesorului

Rolul școlii moderne nu se limitează la transmiterea de informații, ci presupune formarea gândirii critice, a competențelor sociale și a valorilor morale. [10] Școala este locul unde copiii învață nu doar ce să gândească, ci cum să gândească; oferă siguranță, structură, sens și apartenență.

Profesorul nu poate rămâne doar un specialist în disciplină, ci trebuie să fie and mentor, ghid și model de integritate. Studiile arată că profesorii cu impact real:

• au competență profesională solidă și adaptează conținutul la nevoile elevilor;
• cultivă empatia și un climat de cooperare în clasă;
• practică reflexivitatea și învățarea continuă;
• colaborează cu părinții și comunitatea. [11]

Sistemele de top (Finlanda, Canada) pun accent pe profesionalizarea riguroasă și autonomia profesorului, ceea ce susține atât performanța academică, cât și educația caracterului. [12]

Rolul familiei – fundamentul invizibil al reușitei

Cercetările internaționale (OCDE [13], APA [14], UNESCO [1]) sunt unanime: familia are un rol decisiv în succesul copiilor, atât academic, cât și personal.

• Copiii cu părinți implicați — lectură împreună, rutine, dialog despre școală, sprijin emoțional — obțin rezultate mai bune, sunt mai motivați și mai echilibrați.
• Elevii care au conexiuni regulate cu familia (de ex., masa zilnică împreună și discuții despre ziua de școală) tind să aibă scoruri mai mari la evaluări internaționale, independent de venituri.
• În schimb, lipsa atenției, a modelelor morale sau a sprijinului emoțional lasă goluri pe care școala, oricât ar încerca, nu le poate umple.
• Filosofia de viață a părinților — atitudinea față de muncă, eșec, respect, bunătate — se imprimă profund în personalitatea copilului; copiii imită comportamente, nu discursuri.
• Studiile longitudinale (Studiul Grant – Harvard [15]) arată limpede: relațiile calde și stabile din copilărie au un impact major asupra fericirii, sănătății și reușitei la maturitate.

.

Perspectiva moral-creștină în procesul educațional

Numeroase cercetări indică beneficiile unei educații moral-creștine:

• Bunăstare și sănătate mintală superioare la vârsta adultă pentru tinerii cu religiozitate în copilărie (participare la servicii religioase, rugăciune, practici familiale) [16].
• Mai puține comportamente de risc în adolescență: consumul de droguri mai rar (≈−33%) și comportamente sexuale riscante mai puține (≈−40%) la tinerii crescuți cu practici religioase constante. [17]
• Niveluri mai ridicate ale altruismului și spiritului civic: probabilitate mai mare de voluntariat (≈+29%) și implicare comunitară sporită; la nivel internațional, religiozitatea activă se asociază cu fericire mai ridicată și implicare civică [18].
• Reglarea emoțională și dezvoltarea cognitivă sunt influențate pozitiv de contextul familial spiritual, existând corelații între religiozitatea parentală și funcționarea rețelelor cerebrale implicate în autoreglare, atenție și empatie în perioada preadolescenței. [19]
• Influența pozitivă asupra sănătății mintale este mai puternică în familiile caracterizate prin sprijin, echilibru și practici religioase. [19]
• Comportamentele prosociale și sentimentul de apartenență sunt mai puternice în rândul elevilor din școli cu profil confesional, comparativ cu școli laice. (Date din România) [21]

Aceste efecte nu provin din dogmă, ci din claritatea reperelor morale (onestitate, responsabilitate, compasiune, iertare) și din sprijinul comunitar pe care familia și mediul religios îl oferă copilului. Acolo unde părinții trăiesc aceste valori, copiii cresc nu doar mai disciplinați, ci și mai empatici, mai motivați și mai fericiți.

Educația – o responsabilitate împărțită

Școala formează competențe. Familia formează caractere.
Profesorul poate inspira, dar nu poate înlocui ceea ce lipsește acasă: afecțiunea, modelele morale, sentimentul de siguranță.
Acolo unde părinții și profesorii colaborează, rezultatele cresc vizibil; programele școală–familie–comunitate reduc abandonul și sporesc motivația.


De Ziua Internațională a Educației, merită să ne amintim că școala nu este un substitut al familiei, ci partenerul ei.

Educația începe acasă — prin exemplu, iubire și interes real pentru viața copilului.
Profesorii pot ghida și aprinde curiozitatea, dar focul interior al învățării se aprinde în familie.

Bibliografie

[1] UNESCO. (2021). Reimagining our futures together: A new social contract for education. UNESCO Publishing.

[2] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2023). Education and skills in Romania. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/education-and-skills-in-romania_594cbb5d-en.html


[3] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2025). Education at a glance 2025: Public spending on education. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/education-at-a-glance-2025_1a3543e2-en/romania_e364188c-en.html


[4] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2021). Teachers matter: Attracting, developing and retaining effective teachers. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/teachers-matter-attracting-developing-and-retaining-effective-teachers_9789264018044-en.html

[6] Eurostat. (2024). Early leavers from education and training. Eurostat.
https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Early_leavers_from_education_and_training

[7] Manea, S. (2023). Inechitatea educațională în sistemul de învățământ românesc. ResearchGate.
https://www.researchgate.net/publication/391482288_Inechitatea_educationala_in_sistemul_de_invatamant_romanesc

[8] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2024). PISA 2022 results (Volume III): Creative thinking. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/pisa-2022-results-volume-iii_765ee8c2-en.html


[9] RFI România. (2024, iunie 19). Interviu cu prof. univ. dr. Ovidiu Pânișoară despre creativitate și evaluare. RFI România.
https://romania.europalibera.org/a/analfabetism-functional-scoli-romania/31854547.html


[10] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2019). OECD future of education and skills 2030: Attitudes and values for 2030 (concept note). OECD Publishing.
https://www.oecd.org/content/dam/oecd/en/about/projects/edu/education-2040/concept-notes/Attitudes_and_Values_for_2030_concept_note.pdf

[11] UNESCO. (1996). Learning: The treasure within – Report to UNESCO of the International Commission on Education for the Twenty-first Century (Delors report). UNESCO Publishing.
https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000109590

.

Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2025). Education at a glance 2025: Country notes – Canada. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/education-at-a-glance-2025_1a3543e2-en/canada_a2529d00-en.html

.

[13] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2023). Students, parents and the home environment: PISA 2022 results (Volume II) – Life at school and support from home. OECD Publishing.
https://www.oecd.org/en/publications/pisa-2022-results-volume-ii_a97db61c-en/full-report/component-10.html


[14] American Psychological Association (APA). (2022). Effects of parental involvement programs on young children’s academic and social–emotional outcomes: A meta-analysis. American Psychological Association.
https://psycnet.apa.org/record/2022-68974-001

[15] Vaillant, G. E., & Waldinger, R. J. (2023). Harvard Study of Adult Development (Grant Study) [Data set]. Harvard Dataverse.
https://doi.org/10.7910/DVN/48WRX9

[16] Chen, Y., & VanderWeele, T. J. (2018). Religious upbringing in childhood and well-being in early adulthood. Harvard T.H. Chan School of Public Health.
https://hsph.harvard.edu/news/religious-upbringing-adult-health/


[17] Hamm, J., Zimmer, Z., & Ofstedal, M. B. (2024). Linking multi-dimensional religiosity in childhood and later-life health. Research on Aging, 47(2), 91–102.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/39089867/


[18] Pew Research Center (2020). The Religion and Happiness Connection / Religion and Well-Being. https://www.pewresearch.org/religion/2019/01/31/religions-relationship-to-happiness-civic-engagement-and-health-around-the-world/


[19] Brooks, S. J., et al. (2022). Parental religiosity is associated with changes in youth functional network organization and cognitive performance in early adolescence. Scientific Reports, 12, 17843.
https://doi.org/10.1038/s41598-022-22299-6


[20] Shodiq, S. F., Makrufi, A. D., Dahliyana, A., Putri Valencia, N. P., Fadhila, V. A., Nurunisa, A., Limason, N., & Goselfa, F. (2025). The impact of religious education in mitigating the effects of family environment on students’ mental health. Frontiers in Education, 10, 1523461.
https://www.frontiersin.org/journals/education/articles/10.3389/feduc.2025.1523461/full


[21] Coman, C., Neagoe, A., Onaga, F. M., Bularca, M. C., Otovescu, D., Otovescu, M. C., Talpă, N., & Popa, B. (2024). How religion shapes the behavior of students: A comparative analysis between Romanian confessional and non-confessional schools. Frontiers in Education, 9, 1358429.
https://www.frontiersin.org/journals/education/articles/10.3389/feduc.2024.1358429/full

Author

Comments are closed.